marți, 5 noiembrie 2019

Ca adulți, nu suntem imperfecți dacă învățăm de la cei tineri



Într-o discuție despre adulți și tineri, am fost întrebat de ce îi critic atât de mult pe adulți, căci, până în final și eu sunt tot un adult. 
Împotriva adulților (și împotriva mea), am un singur punct de reproșat:

Atunci când adulții nu înțeleg prezentul se raportează la trecutul lor, refuzând să învețe!

sâmbătă, 7 septembrie 2019

Zona de confort și ce facem de fapt în această zonă

Zona de confort, mit interpretat greșit și exagerat?
În zona de confort nu poți "locui" permanent, e o zonă a dezinhibițiilor și dezgolirii.
Zona de confort personal ca "spațiu" e periodică și are rolul de a "găzdui" punctul/momentul de definire/testare, în jurul căruia te validezi ca persoană, îți construiești habitatul psihic, social, etc, îți dezvolți aptitudini și abilitățile personale.
Zona de confort este ca o placentă și există ca formă de protecție și nu de confort, care te va ejecta automat după o anumita vreme, ea nefiind flexibilă. Este o "stare de siguranță" personală și e conectată la sursa ta de manifestare (realitate) și ce este important, nu te rupe de realitate (sau nu e ea cea care te rupe de realitate).
Unii o văd ca pe un cocon, însă aceasta reprezentare nu o definește cel mai bine (chiar dacă prin noua apariție ești complet transformat), întrucât îi ia din atribuții și o lipsește de conexiunea cu spațiul în care se formează, izolând "proprietarul" lăsându-l fără posibilitatea de reacție, și fără putință de a se apăra sau de a  accepta evenimentele din jurul său.
În zona de confort în niciun caz nu te ascunzi și nici nu doar te transformi ci te upgradezi.
Zona de confort ca și model și manifestare are cel puțin două aspecte majore, momentul copilăriei cu apariția primei zone de confort unde crearea ei e determinată și influențată de adulți, și la adulți, apariția ei fiind determinată de fiecare în parte, însă cu influențe din modelul din copilărie
Ciclu viciat? Nu, căci zona de confort are o structură unică și apare așa cum am spus, doar în momentele cheie ale dezvoltării personale, configurându-se pe nevoi noi, care nu mai corespund tiparului. Excepție face prima dintre zonele de confort ale adultului, construită după modelul adulților din copilărie, deoarece aici este zona unde se și despart de ei. 
Dacă este să ne luăm după reprezentarea minții la adulți, unde este reprezentată ca un copil curios, apare întrebarea de ce s-ar baricada mintea într-o zonă unde să se blocheze, să se ascundă de propria ei manifestare, iar de aici excludem total cazurile excepționale de abuz și orice altă formă de traumă personală. 
Pe scurt, este timpul sa redefinim zona de confort și să îi dăm partea practică, implicarea în dezvoltarea personală. 

Brasov - Cicerone BSC

Sursă foto - www.google.com

joi, 29 decembrie 2016

Omul, timp si spatiu, in acelasi timp

Omul este o manifestare a spatiului, iar timpul este constiinta acestei manifestari.
Asta o spune stiinta si evolutia. Altfel, omul, in abstract, nu este decat un martor al acestei manifestari si dispare imediat dupa manifestare, iar constiinta sa se transforma in expansiune, si printr-o particularitate a unicitatii, ea, constiinta, se poate manifesta simultan. Nu voi spune nimic despre divinitate, intrucat ea exista doar in cadrul constiintei influentata de spatiu si este creata de aceasta pentru satisfacerea unei false nevoi de apartenenta, uitand de originea noastra fireasca, Universul.
Prima argumentare a afirmatiei ca omul este manifestarea spatiului iar timpul este constiinta lui, o regasim in caracteristicile timpului:
- viata, asa cum o percepem noi, are directie si este orientata spre inainte, iar acest inainte il stim sub denumirea de viitor, desi nu venim din trecut, nu ne manifestam doar in prezent, altfel spus, caracteristicile timpului devin implicit componentele constiintei omului
Un al doilea argument, vine cu ideea simpla ca, viata, asa cum nu o percepem noi, trecand de nevoia noastra de reflexie si nevoia de apartenenta, se identifica cu un fascicol unic de lumina. Lumina in manifestarea ei, necontrolata de nimic, nici chiar de sursa ei, descopera un spatiu delimitat si necunoscut, atat siesi cat si potentialilor martori, descoperire pe care o  inmagazineaza in spatiul asupra caruia are putere de influenta, permitand astfel timpului sa se manifeste supra omului ca si constiinta.
Astfel, omul, este frumos cand se manifesta si nu cand se contempla, dar devine inutil cand nu contempla Universul. Cand se contempla pe sine, e admiratia asupra imaginii din oglinda, dar cand omul contempla Universul, e descoperirea apartenentei sale firesti.

luni, 19 septembrie 2016

Blestem al generatiei parintilor si bunicilor nostri.



Nicio libertate și nicio democrație nu poate schimba efectul obișnuinței, dar educația da. 



Dragi părinți și bunici, întrebați-vă și voi, cum se vede viitorul prin ochii tinerilor, și care ar fi viitorul când generațiile noi depind de pensii și nu de salarii?

marți, 13 septembrie 2016

Schimbarile sunt efectul vointei dar mai ales al timpurilor.



Cand schimbarile sunt facute de adulti, acestea sunt facute ca o consecinta a responsabilitatii de imbunatatire a acelor actiuni cu caracter negativ, insa cand schimbarile sunt facute de tineri, ca o responsabilitate a inaintarii, acestea sunt pentru viitor.
Ca adult, redescopar intamplari si trairi pe care as dori sa le schimb, insa uit ca ele au trecut, si influenta acestora, daca a fost rea, nu se mai poate manifesta decat prin actiunile mele, de aceea ma gandesc ca adultii de azi ar trebui sa nu faca nicio schimbare, care ar avea o viziune a ceea ce a fost, insa ar putea, cu totii, sa-si canalizeze puterea si vointa la a incuraja schimbarea in randul celor care astazi sunt in momentul in care prezentul influenteaza, iar acestia sunt tinerii.
Ca adult, uit cea mai importanta functie sociala a mea, sa sprijin tinerii si formarea acestora!