Pe fondul experientei personale acumulate pe parcursul vietii noastre, experienta ce de nenumarate ori ne-a scos din situatii critice, putem face una dintre cele mai mari greseli omenesti posibile, refuzul la acceptarea noului si a schimbarii si invatarii permanente!
Se spune ca un adult poate oferi indrumare unui tanar fara experienta de viata, si il poate ajuta pe acesta din urma sa invete sa faca diferenta intre aspectele duale a unui singur subiect. Ii poate arata partea pozitiva ( buna ) si partea negativa ( rea ) a unui subiect/actiune de care tanarul este interesat, sau este pus frontal in fata lui de intamplari sau evenimente, doar prin prisma acumularii acestor cunostiinte, atat in partea practica a lor cat si in partea teoretica. Iar un adult poate face acest lucru, cu o singura conditie:
- sa permita tanarului sa probeze, dimpreuna cu el informatia/cunostiinta transferata! Altfel, ceea ce ii transmite adultul tanarului are rol de expresie teoretica generala pentru un caz particular. Cu alte cuvinte adultul nu vrea sa accepte ideea de raspundere ci doar pe aceea de putere fata de tanar, refuzand asumarea si impunandu-se doar!
In acest caz vorbim de un fel de abuz, care ca orice forma negativa de manifestare in educatie, va avea un singur rezultat: un tanar total confuz, nepregatit si mai mult decat atat va fi un tanar cu "instrumentele" necesare descifrarii experientelor viitoare, total alterate!
Ceea ce vreau eu sa punctez este o intrebare. Ca adult ce rol avem in viata unui tanar? Acela de a transfera doar informatii sau de a INDRUMA ASUMAT un tanar?
Va rog, tanar sau adult, dati-va cu parerea caci, educatia este a tuturor!
By Cicerone BSC - Brasov
