In intalnirile mele cu parintii tinerilor, care trebuie sa marturisesc sunt detul de rare, acestia se plang, pe langa faptul ca nu au timpul pe care si-l doresc ei pentru a-l petrece cu fiul/fiica lor, cat si de faptul ca desi ei le arata calea si le indruma pasii pentru a fi, si deveni permanent, cat mai performanti in actiunile de invatare, specifice varstei si ocupatiei lor, in final nu se prinde nimic de ei! In cazul acesta raspunsul meu este simplu: pentru ca de fapt noi ca si parinti nu ii indrumam deloc in directia pe care am dori sa o adopte ci
doar le aratam o “macheta” comportamentala pe care ei, de dragul nostru si din diverse motive: multumirea noastra, o recompensa, etc, o copiaza, o imita. Insa in partea de asumare a
cererii/dorintei noastre, in fundamentul
lor comportamental ei nu depun nimic,
nici abilitate, nici valoare, etc, intrucat
tu ca si parinte nu te-ai obosit sa ii “predai” o tehnica anume pe care sa o preia si
sa-si fundamenteze EU-ul , ci doar, asa
cum am spus, i-ai oferit un fel de produs final, la scara demonstrativa, fara
nicio valoare educationala!
Faptul ca tu, ca si parinte, ii spui: fii asa, si fa asa in anumite situatii, nu insemana nimic! Nu poate fi incadrata nici macar la discutii simple, iar aceasta stare de fapt ne trimite intr-un punct, ce l-am mai abordat in postarile mele, si anume, lispsa implicarii directe, responsabile, a parintilor, familiei, in educarea si formarea propriului copil!
Asa cum am spus anterior, cea mai buna cale de a educa un tanar, valabil pentru toti adultii din viata lor, ramane ... ascultarea!
Aculta-i nevoile, asculta-i intrebarile, asculta-i ritmul... asculta-l!
By Cicerone BSC - Brasov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu